- retevéi
- s. n., pl. retevéie
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
retevéi
Look at other dictionaries:
retevei — RETEVÉI, reteveie, s.n. (pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RETEVÉI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete,… … Dicționar Român
scurtătură — SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s.f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanţa cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. ătură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCURTĂTÚRĂ s. v. retevei. Trimis de siveco … Dicționar Român
claviform — clavifórm adj. m., pl. clavifórmi; f. sg. clavifórmă, pl. clavifórme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CLAVIFÓRM, Ă adj.) (bot.; despre unele organe) Care se îngroaşă spre … Dicționar Român
jilăvete — JILĂVÉTE, jilăveţi, s.m. (reg.) Ciomag, retevei. – et. nec. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JILĂVÉTE s. v. bâtă, ciomag, măciucă, retevei, scurtătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime jilăvéte s. m., pl … Dicționar Român
reteveiat — RETEVEIÁT, Ă, reteveiaţi, te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [pr.: ve iat] – Retevei + suf. at. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 reteveiát adj. m., pl. reteveiáţi; f … Dicționar Român
caravei — CARAVÉI s. v. retevei, scurtătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cotromplete — COTROMPLÉTE s. v. retevei, scurtătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
gârneţ — GÂRNÉŢ, gârneţi, s.m. (reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniţă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gârnéţ s. m., pl. gârnéţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic GÂRNÉŢ gârneţi m … Dicționar Român
resteu — RESTÉU, resteie, s.n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reţine grumazul animalului în jug. ♢ expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva) … Dicționar Român
răzbici — RĂZBÍCI1, răzbice, s.n. (reg.) Beţişor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înţepenit într o gaură. – Răzbi + suf. ici. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. tranz. (reg.) A găuri, a perfora. ♦ A … Dicționar Român
